Eu sunt ușa!

                                              Ioan 10:7-17

            „Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sunt ușa oilor.

  Toți cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoți și tâlhari; dar oile Mele n-au ascultat de ei.

        Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși, și va găsi pășune.

            Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.

            Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.

         Dar cel plătit, care nu este păstor, și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie.

            Cel plătit fuge, pentru că este plătit, și nu-i pasă de oi.

            Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine,  așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl, și Eu îmi dau viața pentru oile Mele.

            Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.

           Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși să o iau.”

          Nu este de mirare că lumea zilelor noastre, de altfel o lume foarte evoluată, modernă, care deține atât de multe informații cum nu a avut niciodată, totuși a ajuns în impas din punct de vedere financiar, social, politic și parcă nesiguranța zilei de mâine se vede pe chipul multora. Este clar faptul că lumea și-a pierdut direcția, și-a pierdut busola; chiar și viitorul ei se vede sumbru.

            Trăim într-o lume coruptă, rebelă, tot mai strâmtorată și în ruină, din cauza păcatului. Se aud, după Cuvântul Domnului, vești de războaie, cutremure devastatoare, furtuni care pun la pământ orașe întregi, pentru că fără Dumnezeu nu este nimic altceva decât durere, deznădejde și moarte.

            Osea 4:1-2 „Ascultați Cuvântul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii țării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoștință de Dumnezeu în țară.

           Fiecare jură strâmb și minte, ucide, fură, și preacurvește; năpăstuiește și face omoruri după omoruri.”

            În versetele acestea, parcă Duhul Domnului face o radiografie a lumii zilelor noastre pentru că este atâta strâmbătate, răutate, atâta nepăsare și lipsă de omenie.

            De fapt, chiar și credincioșii au ajuns într-o intersecție, sau o încrucișare de drumuri și parcă sunt tot mai dezorientați, tot mai bulversați din punct de vedere spiritual și mulți și-au pierdut călăuzirea.

            În mersul, în urcarea spre Țara de dincolo de stele, noi credincioșii am ajuns într-un loc în care lumea apare tot mai ciudată, tot mai controversată și vremurile pe care le parcurgem sunt tot mai întunecate și tot mai grele din toate punctele de vedere.

           Dacă privim în stânga, nu vedem nici o rază de lumină și parcă negura se așterne încet, încet peste întreg poporul.

            Dacă privim în dreapta, se văd apropiindu-se valuri mari de criză, economică, socială, politică și nesiguranța este simțită de fiecare credincios. Dar ceea ce este mai dureros, este faptul că se întrezăresc tot mai mult crizele spirituale.

            Din ce în ce mai mult, pe alocuri, se adaugă la învățătura curată, la credința dată odată pentru totdeauna sfinților, ritualuri, obiceiuri și practici păgâne, care sunt urâciune înaintea Feței lui Dumnezeu. Toate acestea alterează „gustul sării” și ascund „lumina sub obroc”.

         Lațul ucigaș al dumnezeului veacului acestuia, se strânge tot mai mult în jurul credincioșilor, pentru că au început să se hrănească tot mai mult din alte surse și nu-și mai trag seva din Scriptură.

            Multora nu le mai place apa limpede, curată, a Cuvântului Sfânt și se adapă din ape tulburi, aducătoare de „boală” spirituală. Și tot mai mulți credincioși se hrănesc cu poveștile, uneori închipuite ale internetului și cu „bancurile creștine” culese din noroiul lumii.

           De altă parte, dacă privim înainte, nu vedem nici o perspectivă omenească de salvare, pentru că omenirea a ajuns într-o stare de amorțeală, de paralizie spirituală când abia dacă mai poate să miște și abia dacă mai respiră.

            Lumea aceasta are nevoie de resuscitare din partea lui Dumnezeu și de terapie intensivă, pentru ca să poată fi adusă la viață.

            Dacă privim în urmă, mulți credincioși nu pot să facă un mănunchi cu ceea ce au adunat, pentru că de cele mai multe ori lasă pe alții să semene și să secere în locul lor.

            Ba mai mult, sunt destui din aceia care seamănă vânt și apoi, se miră că seceră furtună, și mulți se lasă purtați încoace și încolo de tot felul de învățături străine.

            Soluția salvării și a găsirii echilibrului, dar și a adevăratei direcții este pocăința, pentru că numai prin pocăință și ascultare de Cuvântul Sfânt vom ajunge în cerul pe care ni-l dorim.

            Pocăința îți dă aripi să zbori spre locașurile înalte ale lui Dumnezeu.

            Ca să înțelegem mai bine și să ne încredințeze de faptul că Dumnezeu Tatăl din cer ascultă întotdeauna strigătul copiilor Săi pocăiți, Mântuitorul Se dă pe Sine exemplu clar de trăire în dependență totală de Dumnezeu Tatăl.

            De multe ori Domnul Isus S-a retras noaptea, când avea un ceas de liniște, să Se roage și să aibă un moment de părtășie intimă, la o parte, cu Tatăl.

            Nu întâmplător ne îndeamnă și pe noi, în Matei 6:6 unde ne spune așa: „Intră în cămăruța ta, încuie ușa și roagă-te Tatălui tău în ascuns.”

            Fără rugăciune, fără o stare de vorbă în intimitate, nu se poate înfiripa o legătură strânsă între credincios și Dumnezeu.

            Tot așa cum între copii și părinți nu se poate înfiripa o legătură strânsă, de dragoste, fără timp petrecut împreună și fără dialog sincer.

            Domnul Isus a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine”

            De asemenea, zice Domnul: „Eu sunt Ușa!” Și în Împărăția lui Dumnezeu nu poți intra decât prin ușa cea strâmtă.

            Nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin Isus Cristos Domnul, Care mai întâi te spală de orișice păcat în Sângele Său Sfânt!

            Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor „Eu sunt Ușa” și „Eu sunt Păstorul cel bun”, i-a asigurat de faptul că înlăuntru, în „Țarcul Său”, oile Sale vor fi întotdeauna în siguranță; înlăuntru vor avea întotdeauna protecție din partea Sa și nu le va pierde nici o clipă din vedere.

            În Ezechiel 34:15-16 „Păstorul cel bun” asigură pe toți credincioșii: „Eu Însumi Îmi voi paște oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.” „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase și pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.”

            Niciodată nu-i lasă Domnul Isus pe ai Săi.

         Domnul Isus Cristos nu are oi de lepădat: nici slabe, nici grase, nici oițe și nici mielușei. El le iubește pe toate deopotrivă și le apără cu prețul vieții Sale. „Eu, zice Domnul, Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau: ”

            Este o mare mângâiere pentru oricare credincios să se știe în mâna bună a Domnului Isus, care Se face: scut și pavăză, turn de scăpare, cetățuie tare. Cine intră pe ușa cea strâmtă: „Isus”, va fi întotdeauna în siguranță.

          Ușa este „hotarul” peste care străinul nu poate să treacă fără acordul stăpânului și este protecția împotriva răufăcătorilor și a vremurilor neprielnice.

            Cu o asemenea ușă se identifică Domnul Isus Cristos, Mântuitorul nostru, când spune „Eu sunt ușa.”

         Prin Harul lui Dumnezeu, ușa este încă deschisă și îți permite să intri în Împărăția cerurilor unde ești apărat de mușcătura șarpelui celui vechi și de oricare altă mușcătură a „viperelor” înveninate.

            Ca „Bun Păstor”, Mântuitorul Și-a dat viața ca preț de răscumpărare pentru ca oricine crede în El și face voia Sa, ca să nu piară, ci să trăiască veșnic.

            Iar ca „Ușă a oilor” El ține la distanță orice vrășmaș, orice răpitor și orice rău care vrea să atace oițele din staul.

            „Eu sunt ușa” zice Domnul Isus, „veniți la Mine”, veniți așa cum sunteți: împovărați, îngrijorați, trudiți. Veniți, ieșiți din lumea care se îndreaptă spre pierzare și veți intra prin Mine în Împărăția Tatălui Meu, unde veți găsi liniștea, pacea bucuria în Duhul Sfânt și viața veșnică, zice Domnul.